Fata cu picioare de sticla de Ali Shaw - Recenzie

DESCRIERE
In arhipelagul St. Hauda's Land se petrec lucruri neobisnuite. Ceata dezintegreaza orizontul in straturi nemiscate de aer, stanci amenintatoare iti intorc privirea, in mlastini nesfarsite zboara vite cu aripi de fluture si se ascund secrete intunecate, o creatura transforma totul in alb dintr-o singura privire, meduzele se refugiaza in golfuri pentru a muri, iar Ida MacLaird se transforma treptat intr-o statuie de sticla. Cautarea unui leac pentru aceasta boala neobisnuita ii ofera Idei intalnirea cu barbatul pe care il va iubi pana la moarte: Midas Crook, un singuratic, un inadaptat care cauta sa fotografieze raza de lumina perfecta. In timp ce Ida accepta cu resemnare metamorfoza in sticla, Midas, la randul lui, trece printr-o metamorfoza cu mult mai dureroasa: aceea de a redeveni om. O poveste melancolica, ai carei eroi se definesc prin deciziile si indeciziile trecutului lor, iar iminenta mortii pare aproape tangibila. Romanul scriitorului britanic Ali Shaw, o fabula magica despre destin, este o combinatie emotionanta de mituri nord-europene, realism psihologic si fantasy si un debut promitator.

PARERE PERSONALA

Probabil ca si voua descrierea cartii v-a facut cateva promisiuni in legatura cu aceasta nu?Daca da,atunci tin sa va anunt ca daca ati avut pana acum incredere in recenziile mele va trebui sa credeti in mine si in acest moment,cand nu este totul atat de roz pe cat ni se arata.

Romanul este mai mult intruchiparea unui prezent care se agata pur si simplu de trecutul patimas pentru a rezista,fara a-si da macar putin silinta sa isi creeze o forma proprie.Personajele sunt usor de critizat,avand doar defecte ca si caracteristici prioritare.Personalitatile personajelor principale sunt total opuse,de la timid si infricosat,la tupeist si curajos.

Cu toate ca in descriere ne sunt povestite mai multe aspecte ale arhipeleagului St. Hauda's Land,chiar aceste aspecte iesite in evidenta sunt cele mai nesemnificative din carte.

Povestea in sine este una dramatica,dar dramatismul fara un fir narativ bun,in care dintr-o poveste se sare la alta s.a.m.d. este ca mancarea fara sare.Ii simti gustul,dar nu vei reusi niciodata sa te multumesti doar cu atat.

In alta ordine de idei,(daca nu ati citit cartea nu aveti de unde sa stiti,iar cei care au citit-o ma inteleg) cand citesti titlul si cand inaintezi odata cu "eroii" principali in firul narativ ai impresia ca titlul chiar se potriveste ca o manusa cartii si ca totul va fi lapte si miere,dar cand ajungi sa termini cartea realizezi ca adevaratul final nu avea ca scop un happy end,ci mai degraba o maturizare si o dezlegare de trecut.

Cred ca a fost unul dintre putinele romane citite de mine in care dragostea nu poate rezolva nimic inafara de a ne transforma in firi mult mai optimiste si mai ambitioase.

CITATE:
"Ambele poze cu Ida erau groaznice.In prima,cea de pe piatra,iesise prea incetosata.In a doua,in care mergea atent de-a lungul cararii,ea arata anost,iar cizmele ei pareau grosolane.Pana sa ajunga inapoi acasa,in Ettinsford,stersese amandoua pozele cu ea."

"Parea atat de inocent,dar,in acelasi timp,cu Ida adormita in acea camera ,arata,in mod bizar si ca un strain,de parca ar fi fost un simplu accesoriu."

"Se uita pe rand la fiecare deget de sticla,apoi la condensul ce se ridica usor de pe suprafetele emailate.Incerca sa nu le analizeze prea des,pentru ca aratau tot mai rau."

"In acea seara cand se schimbase ,ramasese uimit de cat de nesanatos arata.Umbrele obrajilor ei proeminenti se innegreau in jurul ochilor.Buzele ii erau uscate,iar parul -impletit intr-o coada grosolana.Purta un jerseu si o fusta lunga si gri pe dedesubtul careia picioarele ii aratau ca doua bucati de cremene."

NOTA: 3/5