Exercitii de echilibru

Descriere 


Daca vreti sa-l cunoasteti mai bine pe Tudor Chirila, cititi-i textele adunate in volum. Veti descoperi un scriitor surprinzator, care se exprima cu aceeasi usurinta in proza sau in versuri si ale carui randuri tradeaza o sensibilitate pe care putini i-o banuiesc. Tudor Chirila scrie dulce-amar despre dragoste, pasionat despre filme, teatru si carti, nostalgic despre oameni dragi disparuti, ironic despre locuitorii Romaniei de azi. Mesajul lui? Cel mai important e sa iubesti. Si sa fii liber.

„Din Grecia in Delta Dunarii si de la fetele copiilor din nisip pana la elogiul amar al rasului ca «pedeapsa capitala a romanilor», Tudor alege sa participe la viata prin a fi normal in raport cu oamenii din jur. Textele lui se astern firesc in carte, ca o revansa amicala a literei scrise in fata lumii digitale. Inainte de a fi blogger, inainte de a fi cantaret, inainte de a fi actor, Tudor Chirila a fost un copil care adormea cu paginile cartii inghesuite in coltul pernei. Nu lectura l-a invatat, desigur, sa traiasca nestingherit si egal cu el, dar poate ca acele carti ale copilariei l-au impins sa ne picure alfabetul albastru de cerneala al unei vieti libere.“ - Catalin Tolontan

Parere personala

Cartea Exercitii de echilibru este o culegere de texte postate de Tudor Chirila pe blogul lui intre 2007-2012 care abordeaza teme variate.
Nu pot sa vorbesc despre carte ca un tot unitar, fiind formata din texte de tot felul.
Cel mai mult pot sa spun ca mi-au placut textele de genul celor motivationale, care incurajeaza lumea sa faca mai mult bine, dar mi-au placut si cele despre trupe rock sau cele care vorbeau despre trupa lui.
Ce nu mi-a placut? Faptul ca la un moment dat devine totul foarte melancolic si siropos, iar eu pur si simplu m-am plictisit la partile acelea.
Eu zic ca sunt texte pentru toate gusturile in aceasta carte si ca se merita sa pui mana pe ea si sa incerci sa citesti macar cateva povestioare din ea.

Citate
"A suflat vantul peste obrajii mei si s-a facut vara si m-am salvat inca o data cu fiecare vara...mi-am incalzit oasele ruginite de de incertitudini...si iar am dansat dansul cu fum... si-am sa-l dansez in fiecare vara..."
"...sunt urma chitarei pe nisip, sunt speranta fara de capat,exces si dorinta, sunt frica fara de frica si rana deschisa,stropita cu inconsienta, ei sunt dusmanii Mortii, copii Vietii, sunt sangele proaspat al noptilor de mai , sunt rosu aprins si albastru electric, piele fierbinte hranita cu lacrimi sau suflu..."
"Pentru ca iubirea e pe cat de curata pe atat de perfida. Ea se naste, infloreste cu cele mai inaltatoare sentimente, dar moare indoita de cele mai ascunse indoieli."

 Nota 4/5

A inceput scoala...

Sper ca ati reusit sa-mi cititi entuziasmul din titlul postarii nu-i asa?:)) Daca da,atunci sunteti adevarate genii,caci e cam greu pana si pentru mine sa-l gasesc.As vrea sa deschid un subiect de discutie pe tema "Ce este scoala pentru voi?" in care sa-mi raspundeti prin ceva mai neobisnuit , nu prin cunoscutul "loc unde inveti o gramada de lucruri noi",pentru ca asta e la ordinea zilei :)). O sa va raspund si eu la intrebare ca sa-mi stiti parerea.

Deci,pe langa faptul ca sunt la liceul care poarta numele celui ce a creat scoala,ceea ce este foarte aiurea,din perspectiva mea mai "neobisnuita" scoala este asemanatoare unui circ imens in care toata lumea isi face numarul ,dar mai este si acea perioada trista din timp in care sunt nevoita sa citesc si ceea ce nu-mi place :)).

Acum daca vreti imi puteti raspunde,sa stiu si eu alte metafore privitoare la scoala.

Hei visatorilor!

Ati auzit de noua carte a lui A.R.Deleanu ?Daca nu,va spun eu,se numeste Acluofobia(Zece povesti macabre) si tot ce va pot zice in rest este ca abia astept sa o cumpar.Nu va pot spune prea multe eu si de aceea imi pare rau,inca nu am destule informatii despre aceasta dar va pot lasa un fragment din carte si alte cateva informatii (Omul cu chip de cal) ca sa va faceti o parere.

FRAGMENT

Intră în Cetate prin vechea poartă, goală şi căzută în paragină, cu geamurile acoperite cu ziare îngălbenite, zidurile măzgălite cu grafitti. Odată intrat în inima oraşului – vechea Cetate –, parcă pătrunse în altă lume, alte timpuri. Cetatea era un cartier dens populat, un Babel rânced, un labirint de platforme, iar în jurul bisericii, neagră ca cioplită în cărbune, abia dacă pătrundea soarele printre podeţurile care legau o clădire de alta, platforme de lemn şi sfoară peste străzi înguste. Acolo, în crâşmele din jurul bisericii se adâncise Petrescu în ultimele zile, mici grote întunecate populate de bărboşi, antici localnici ai vechii Cetăţi. Erau terminale ale extremelor: pungaşii şi poliţiştii erau singurii care treceau pragul cârciumelor de la umbra bisericii şi nu era greu să afli cine-i cine, aşa că, atunci când Iliescu călcă în La Bârlogu’ lui Kranich şi toate privirile se întoarseră către el, tuturor le fu clar că-i copoi. Dar Iliescu ştia că nu exista alt loc în care să spere să poată afla unde i-a dispărut prietenul, aşa că se aşeză la o masă şi aşteptă. Văzând că nu vine nimeni să-l servească, se ridică şi merse la bar, secerând fumul gros de tutun şi încă ceva ce nu discernea.

O bere, te rog.

Ai voie să bei în timpul serviciului? întrebă bărbatul de la bar, un gras murdar, care trebuia să fi fost Kranich, ori fiul, ori nepotul, ori...

E aşa evident? întrebă Iliescu zâmbind.

Mmm, făcu bărbatul. De care?

Ce ai.

După câteva clipe bărbatul aşeză o halbă de bere fără spumă în faţa lui Iliescu şi întrebă:

Ai venit să întrebi de colegul tău, ă?

Iliescu luă o înghiţitură şi se strâmbă. Era călâie. Nu protestă.

Ce poţi să-mi zici?

Nu prea multe, răspunse bărbatul.

Ştii pe cineva care ar putea să-mi spună mai multe?

Toţi de aici ştim destule, unii mai mult, alţii mai puţin. Dar totuşi, parcă prea puţine. Adică?

Adică poţi întreba pe oricine de aici acelaşi lucru şi ţi-ar zice la fel.

Adică ce?

Că ştiu ce s-a întâmplat cu prietenul tău. Dar, în acelaşi timp, nu ştiu.

Gustul amar al berii stătute şi calde nu-i ajută durerii de cap şi Iliescu îşi pierdu răbdarea pentru o clipă.

Ştii că pot da un singur telefon şi-ţi închid buda asta, nu? Lasă vrăjeala şi spune-mi ce ştii.

Bărbatul rânji. Apoi începu să râdă. Bărbaţii din jur păreau să nu-i observe.

Uite ce e: te chinui degeaba. Orice speri că vei afla, nu te va ajuta la nimic. Nimic nu-l poate opri şi nimeni nu ştie când va veni din nou. Dacă vei afla cine e, nu vei mai avea timp să afli că de fapt nu e ceea ce crezi că e. La dracu’, nimeni nu ştie cine e, nici de unde vine. Nici când va veni din nou. Şi nici pe cine va lua cu el.

Iliescu îl urmărea atent. Umflatul din faţa lui părea să-l prostească, dar ceva îi spunea că trebuie să asculte totul până la capăt, cu grijă. Să ţină minte totul. Cumva bănuia că nu era primul poliţist care auzise exact aceleaşi cuvinte şi simţea că Petrescu, cu doar câteva zile înainte, statuse pe acelaşi scaun, vorbise cu acelaşi bărbat şi ascultase aceleaşi vorbe. Tăcut. Încruntat.

Cum dau de el?

Nu, nu, nu, făcu barmanul. Nu merge aşa.

Dar cum?

Nu dai tu de el? Dă el de tine.

Iliescu oftă nerăbdător.

Cum arată? întrebă, amintindu-şi descrierea făcută de Petrescu cu o seară înainte.

Depinde.Uneori arată cumva, alteori altcumva. Suntem mulţi negustori pe aici, în Cetate, şi unora li se arată cumva, altora altcumva, înţelegi tu?

Nu, Iliescu nu înţelegea şi-şi pierdea răbdarea. Durerea de cap bubuia în tâmple.

Cum arată, mă? repetă nervos.

La Kanter nu a intrat niciodată. Nu ştiu de ce. La Gagesch vine uneori ca un copil, rupt în genunchi, alteori ca un bătrân prăpădit. La Filimon seamănă cu un şobolan, are nasul cârn şi faţa lungă, ascuţită.

Gata, gândi Iliescu şi sări iritat de pe scaun, am ascultat destul!

Se repezi să iasă, dar îl auzi pe grasul din spatele barului zicând vorbele care aveau să-l ţintuiască locului:

La mine, când vine, seamănă cu un cal.

Iliescu se întoarse şi întrebă:

Ce-ai zis?...

Aşa, faţă lungă şi osoasă, ochii cam prea depărtaţi. Şi miroase a cal umed.

Iliescu se aşeză din nou pe scaun şi ascultă.

Nu pute ca un nespălat, să ştii, ca unii de aici. Miroase el a cal, dar e mereu bine îmbrăcat. Tata mi-a zis că, atunci când l-a văzut el prima dată, când era puşti, semăna cu un măgar. Dar ce mi-e cal, ce mi-e măgar. Apoi un timp n-a mai venit. Apoi a început să mai vină pe când eram eu flăcău proaspăt însurat, abia căpătasem afacerea lui taică-meu. A tot venit patru săptămâni, apoi a încetat să mai vină.

Iliescu nu ştia ce să creadă. Să-l înhaţe pe dementul ăsta din faţa lui, să închidă cârciuma, să o ardă din temelii, să fugă, să nu se mai gândească, să... Şi, din senin, întrebă:

Şi a început să vină din nou acum câteva săptămâni, nu?

Şi bărbatul dădu din cap că da.

Prietenul meu, continuă Iliescu. De unde ai ştiut că e prietenul meu?

Ei, nu multă lume dă pe aici, în general cei din Cetate, uitaţii, adormiţii. Strănepoţii adormitelor. Când a intrat, am bănuit eu că-i de după ziduri. Acum ai venit tu, aceeaşi frământare, acelaşi chip, aceleaşi haine. Eşti ca el, poliţai. Am ochiul format.

Trebuie să aflu ce s-a întâmplat cu el. A fost şi ieri aici, nu?

Nu, răspunse bărbatul, ieri nu. Alaltăieri, cred. Seara. Da, aşa e, alaltăieri. A stat până dimineaţa. Ţin minte că a băut cam mult, dar a plătit, nu mă plâng.

Iliescu observă că halba de bere din faţa lui se golise pe nebănuite. Făcu un semn şi primi din nou una plină, dar cu bere rece, spumă groasă, albă.

Prima e de încercare, zise barmanul rânjind şi Iliescu îi văzu dinţi galbeni de sub mustaţă. Dacă pleacă omu’ după prima, măcar să ştiu că nu se mai întoarce, înţelegi tu.

Prietenul meu s-a întâlnit cu omul nostru? întrebă Iliescu.

Da, dar nu pot să-ţi spun mai multe.

De ce? Trebuie, Kranich, altfel mă văd nevoit să te iau la secţie. Vrei să te vadă clienţii târât pe la poliţie?

Bărbatul izbucni într-un râs zgomotos şi zise:

Fie că mă iei, fie că mă laşi, eu multe nu-ţi spun. Omul cu chip de cal vine, face ce face şi pleacă. Nu stă, nu bea, nu-mi spune nimic. Atât îţi pot zice, că a fost aici şi că prietenul tău s-a întâlnit cu el , însă ce s-a întâmplat... nu pot. Aruncă-mă la răcoare, fă ce vrei, dar nu pot să-ţi spun.

De ce? Te temi?

Bărbatul nu răspunse, dar nici nu rânji de data asta. Îl privi tăcut pe Iliescu, privirea rece, ochii înroşiţi de fum şi Iliescu nu ştiu ce să creadă, ce să citească pe chipul negustorului. Era şi teamă, da, dar era şi bătrânul fluviu al lucrurilor nespuse.

Un cărturar din Cetate spunea că lucrurile nespuse macină trupul precum viermii rod pulpa fructului putred, zise bărbatul şi lui Iliescu îi păru că-i citise gândurile.

Inima îi sări o bătaie.

Dar prefer să mă roadă pe dinăuntru, continuă bărbatul, decât să mă trezesc cu omul nostru în cameră, eu sau nevastă-mea, sau fiică-mea. Te poţi ridica de pe scaun şi poţi întreba pe oricine de aici, toţi au văzut, toţi ştiu despre ce e vorba, şi cei care nu au văzut o ştiu de la bunicii lor, şi bunicii o ştiu de la bunicii lor şi tot aşa, pentru că toată lumea din Cetate ştie despre omul cu chip de cal, dar nimeni nu îţi va spune mare lucru.

Toate acestea le spusese în şoaptă, aplecat peste bar, aproape de urechea lui Iliescu. Gura-i mirosea a canal.
Mă întrebi dacă de frică şi eu îţi spun că ceea ce numeşti tu frică, noi, cei din Cetate, numim soartă, şi gândurile cu care tu adormi sunt cele cu care noi ne trezim, pentru că aici, în Cetate, totul e cu susul în jos şi noaptea ta e ziua noastră.
Bărbatul lăsă cârpa pe bar şi se retrase după o perdea. Iliescu se uită în jur: bărbaţii scufundaţi în halbele lor, ascunşi după fum, tuciurii şi şterşi. La o altă masă, un tânăr cu mustaţă scria ceva într-un caiet. Nu bea nimic, nu ridica ochii din caiet. Scriitor, probabil.

Alte informatii:

Despre carte:

“În România, de-a lungul timpului, am avut puţini, foarte puţini autori talentaţi care să scrie proză (cu accente) horror. Nici la momentul actual lucrurile nu stau mai bine. Există însă câţiva scriitori tineri aflaţi în plină dezvoltare artistică, iar anii următori s-ar putea să plaseze România, în sfârşit, pe harta mondială a creatorilor de fantezii macabre. Un lucru e clar, însă: cu volumul acesta, A.R. Deleanu dă tonul, stabileşte traiectoria, aşază ştacheta. E un lucru fenomenal, acesta! Întrucât, inevitabil, toţi cei care i se vor alătura vor trebui să pornească de la un nivel deja foarte înalt. Cu puţin noroc, graţie lui A.R. Deleanu şi Acluofobiei, vom ajunge repede la sincronizarea cu restul lumii. Povestirile de faţă au oricum toate şansele de partea lor în confruntarea cu 90% din producţia de gen a Occidentului. Cetiţi şi vă convingeţi.” (Mircea Pricăjan)

Despre A. R. Deleanu:

A. R. Deleanu s-a născut la Braşov în noiembrie 1985. A debutat în 2006 cu poezie şi proză în revista orădeană Familia. A publicat poezie, proză şi articole de presă în Familia, Bună Ziua Braşov, Dilema Veche, Egophobia, tiuk!, Suspans, Revista de Suspans, Revista de Povestiri etc. În 2012 a debutat în volum cu romanul „Îmblânzitorul apelor” la editura Casa de Pariuri Literare (Premiul pentru Debut al revistei Tiuk, 2013). Este prezent în antologiile “Zombii. Cartea morţilor vii” (Millennium Books, 2013) şi “10+. Antologie de proză Tiuk!” (Tracus Arte, 2013). A tradus romanul “Moloh” de Michael K. Iwoleit pentru editura Millennium Books. Volumul “Acluofobia. Zece povestiri macabre” a apărut în 2013 la editura Herg Benet, colecţia Cărţile Arven. (www. deleanu.weebly.com )

Atins de Intuneric - Razvan Timar

Am vazut pe blogul Meduza blanda ca promova o carte romaneasca numita Atins de Intuneric, scrisa de Razvan un tanar din Sibiu. Am sa va pu rezumatul cartii si am inteles ca pe blogul Fantasy Books  vor aparea primele 2 capitole din carte in urmatoarele zile.
Mie rezumatul mi s-a parut foarte interesant si astept cu nerabdare sa vad cum este inceputul cartii.
Daca ai blog si iti place ce ai citit ar fi dragut sa il ajuti pe Razvan sa gaseasca o editura distribuind aceasta rezumatul mai departe :)

„Numele meu este Dominic. Până nu demult , am fost și eu un adolescent normal. Mergeam la școală în fiecare zi, aveam o prietenă de care m-am despărțit și ieșeam aproape zilnic în oraș. Totul s-a schimbat într-o seară... Credeam că va fi încă una din acele nopți pierdute în club. Nici nu mă gândeam cât de mult mă înșelam. Când m-am trezit a doua zi, nu mai aveam nicio amintire legată de noaptea precedentă. La școală am aflat de la prietenul meu cel mai bun, Andrei, că una dintre colegele noastre a dispărut. Amalia era fosta mea și am petrecut cu ea în club. Frânturi din amintiri au apărut atunci în fața ochilor mei. Am văzut-o pe Amalia plecând cu un tip misterios, înalt, palid la față și cu ochi negri. Șirul de amintiri bizare a continuat cu imaginea unui câine negru care mă urmărea și m-a atacat. Apoi, după ce am fost la un concert de-al vărului meu împreună cu Ema, fata pe care o plăceam, am făcut o descoperire macabră... Viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Restul amintirilor mi s-au arătat sub forma unui vis. Am văzut o femeie cu pielea albă care m-a mușcat de gât și m-a lăsat să mor. Trei fete m-au ajutat atunci. Toate indiciile arătau către Ema, iar ea era plecată din oraș. Atât eu, cât și Andrei aproape că am fost omorâți de un câine negru aidoma celui pe care l-am văzut când am plecat din club. Am uitat să pomenesc lucrurile ciudate care se întâmplau cu mine: auzul și mirosul erau la un cu totul alt nivel față de obicei, iar temperaturile negative nu reprezentau nicio problemă. După ce am pus câinele pe fugă, am căutat-o pe Ema. Iar căutările noastre ne-au dus spre un sat uitat de lume, unde urma să aflăm adevărul despre lumea în care trăiam. Fantomele, vrăjitoarele, magia... Toate aceste lucruri erau cât se poate de reale. Și eu mă schimbam. Deveneam un cetățean cu acte în regulă a lumii supranaturale. Cel mai înfiorător lucru nu era transformarea prin care treceam, ci dușmanii noi pe care mi i-am făcut. Eram prins într-o cursă contra cronometru în care premiul cel mare îl reprezenta chiar viața mea. Dacă am scris aceste rânduri nu înseamnă neapărat că sunt în viață...”

Eu si Madalina o sa lipsim pentru cateva zile, mergem la munte impreuna, o sa revenim cu poze :)

Cirque du Soleil

Ieri seara am avut ocazia sa vad spectacolul Alegria realizat de Cirque du Soleil pentru a doua oara.
Prima data l-am vazut in Germania , Munchen, am calatorit cu masina special pentru acest lucru acum doi ani si chiar am ramas foarte impresionata de ceea ce am vazut, dar nu imi amintesc sa fi fost chiar asa de emotionant. Poate era oboseala sau publicul, nu e nici o surpriza sa aflam ca nemtii sunt mai reci de felul lor. Acum totul mi s-a parut mai cald, mai vesel, sau poate stiu sa apreciez altfel efortul depus de artisti fiindca intre timp m-am apucat si de dansuri si am vazut cu alti ochi totul.
Am vazut tot felul de acrobatii uimitoare cum ar fii doua asiatice care se indoiau in fel si chip, se sustineu una pe alta in timp ce stateau in maini. La un moment dat s-au indepartat niste bucati din scena si au aparut niste saltele elastice, nu va puteti imagina cat de frumos si de armonios puteau, gimnastii, sa execute sarituri foarte periculoase.
Ceea ce imi place la conceptul acestui circ este ca nu incearca sa faca bani chinuind niste animale nevinovate, incearca sa te faca sa razi dar sa te si uimeasca doar cu ajutorul abilitatilor omului.
Claunii au fost geniali, pe cat am putut sa rad din cauza lor, pe atat am putut sa ma las emotionata de momentul in care un tip se rasucea in fel si chip pe niste panglici cu un cantec extrem de tulburator interpretat de solista spectacolului, care chiar a cantat genial pe tot parcursul reprezentatiei.
Cel mai mult m-a uimit reactia publicului romanesc de la sfarsitul show-ului, toata lumea s-a ridicat in picioare si a aplaudat 5 minute in sir fara oprire,
Din pacate daca nu ati apucat sa vedeti spectacolul nici nu cred ca veti mai avea ocazia din cauza ca de la anul nu se va mai juca, dar asteptam sa vedem ce spectacole mai aduc in tara fiindca si Saltimbanco a fost un spectacol la fel de reusit.

Visul meu este sa ajung sa vad spectacolul din Las Vegas care este acvatic, am vazut niste inregistrari pe TVR si m-a cucerit din prima.

Prima impresie- Exercitii de echilibru

Aceasta carte se afla de mult pe lista mea de citit, asa ca am decis sa pun mana pe ea si chiar a meritat..Nu prea am mai citit genul acesta de carti pana acum, dar chiar e placuta. Surprinde probleme ale societatii, dar poti citii si intamplari triste sau amuzante, ganduri sau povesti chiar si poezii scrise de Tudor Chirila sub forma unui jurnal. Sunt incantata si citesc cu curiozitate fiecare pagina nestiind la ce sa ma astept de la o pagina la alta. Pana acum ii dau 5 stele dar sunt la pagina 90.
Si da, sunt fana a trupei asa ca aici aveti cateva melodii  care imi amintesc de copilarie, da stiu nu prea erau potrivite pentru acea varsta :))

Revin cu recenzia imediat ce termin cartea  si cu alte melodii.
Voi ce ati mai citit in ultima perioada?

Recomandare saptamanala #12

Descriere


O călătorie în timp este anunţată de obicei cu câteva minute, ore sau chiar zile înainte, prin senzaţii de ameţeală ce afectează capul, stomacul şi/sau picioarele. Primul salt în timp – numit şi saltul de iniţiere – are loc între al șaisprezecelea şi al șaptesprezecelea an de viaţă al purtătorilor genei. (Extras din Cronicile gardienilor, vol. II, Reguli general valabile)

Uneori poate fi o adevărată povară să trăiești într-o familie cu atât de multe secrete. Cel puțin așa gândește Gwendolyn, o adolescentă de șaisprezece ani, până în ziua în care se trezește brusc în Londra secolului trecut. Atunci își dă seama că s-ar putea ca ea însăși să fie cel mai mare secret al familiei sale, căci a moștenit capacitatea de a călători în timp. Ceea ce nu realizează ea este faptul că n-ar trebui să-ți permiți să te îndrăgostești când te afli prins între două epoci... căci asta poate complica lucrurile și mai tare. Mai ales că nici în trecut lucrurile nu mai sunt cum erau odată...

Dragoste eternă este o trilogie palpitantă, amuzantă și plină de romantism. Urmăriți aventurile tinerei Gwendolyn în volumul al doilea, Albastru de safir.

Format: 140 x 210

Autor:  Kerstin Gier

Traducere:Valentina Georgescu

Editura: LITERA

Aparitie: 2011

Numar pagini: 304

Schimb/ vand carti

Hei lume! Cum a venit toamna, imi doresc sa scap mai repede de cartile pe care le am de dat la schimb/vandut pentru a face loc in biblioteca pentru altele.
Aici este lista reactualizata cu preturile scazute, se vede diferenta fata de lista publicata la sectiunea speciala.
Atentie am mai adaugat niste carti noi in lista !
Putem discuta pe adresa bratinkaioana@yahoo.com

1. In camion - Terry Pratchett - 7 lei
2.Jurnalele lui Stefan - Inceputurile - 4 lei
3.Jurnalele lui Stefan - Sete de sange- 4 lei
5. Damnare- Lauren Kate - 17  lei
6. Semnul- Casa Noptii - 15 lei
7. Tradarea- Casa noptii- 15 lei
8. Aleasa- Casa Noptii- 15 lei
9. Infruntarea- Casa Noptii- 15 lei
10. Obsesia- Casa Noptii- 15 lei
11. Tentatia- Casa Noptii- 15 lei
12. Focul- Casa Noptii- 15 lei
13. Iertarea- Casa Noptii- 17 lei
14. Predestinare- Casa Noptii- 20 lei
15. Party Girl- Aniversare cu bucluc- 5 lei
16. W.I.T.C.H - 100 de trucuri pentru a-ti face un supergrup- 4 lei
17. W.I.T.C.H - 100 de trucuri pentru a supravietui la scoala- 4 lei
18. W.I.T.C.H - 100 de trucuri pentru a avea o multime de prieteni - 4 lei
19. W.I.T.C.H - 100 de trucuri pentru a-ti pazi secretele - 4 lei
20. W.I.T.C.H - Focul ratiunii - 4 lei
21. W.I.T.C.H - Izvorul cetii - 3 lei

P.S Daca vrei mai multe carti preturile sunt negociabile, platesc eu trensport daca cumperi 3 carti sau mai multe.
Eu stau in Bucuresti, asa ca daca esti tot aici ne putem intalnii ca sa nu mai plateasca nimeni taxa de transport!

The Mortal Instruments - City of Bones

Parere Ioana 

Nu imi vine sa cred cum a trecut timpul, asteptam sa vina momentul in care sa vad acest film, dar totusi in adancul meu imi doream sa nu vina asa repede, adica e toamna si incepe stiti voi ce :((
Am de spus atatea despre film.....nici nu stiu cu ce sa incep...
Deci Lily Colins mi s-a parut cea mai potrivita alegere pentru rolul lui Clary, a jucat super tare, iar hainele in care era imbracata OMG....eram ceva de genul le vreau si eu pe toate( in general ma refer la alea pe care le purta dupa ce a aflat ca este vanatoare de umbre)



Jace..... nu stiu daca sunt singura, dar am o mare problema cu fata lui Jamie din profil......adica nu stiu parca arata ca un schelet, dar din fata arata perfect!!!!!!


*****Spoiler alert*****

NU pot sa cred, i-au redat perfect atiutudinea aia de baiat rau, nu imi pasa de tine daca faci ceva ce nu imi convine din carte...... era faza aia cand se sarutau in fara camerei lui Clary si iese Simon si el zice ceva de genul "Trebuia sa ma anunti ca mai ai un barbat in patul tau"

***** End of spoiler alert *******

Mama lui Clary( Lena Headey, daca va uitati la Game of Thrones stiti despre cine vorbesc) mi s-a parut actrita perfecta, desi in mare parte a filmului a fost adormita :))

Valentine: Cand am vazut ca e jucat de Jonathan Rhys Meyers pe care il ador ca actor de cand eram mica si ma uitam la The Tudors, am zis ca o alegere mai buna nu putea fi facuta

Ceea ce mi s-a parut cam obositor a fost ca au incercat sa redea toate momentele din carte, asa ca totul era intr-o mare fuga, dar ii apreciez pentru asta, nu vreau sa numesc alte filme in care nu prea s-a respectat carea, stiti voi despre care vorbesc.

Parere Madalina

Am zis sa imi trec si eu parerea aici din moment ce am fost impreuna cu Ioana la film.

Nu stiu ce a scris ea , nu am stat sa citesc :)) iarta-ma . Ce pot spune despre film este ca a fost GENIAL , mi-au placut toate momentele desi Jace nu a fost cum m-am asteptat eu sa fie .Adica cand il filmau dintr-o parte arata foarte.... cum sa zic foarte "nu deloc sexy ca si in carte" , dar cand il filmau din fata arata chiar foarte bine deci incercam sa trec cu vederea acele parti .

Clary a fost perfecta , ma refer la faptul ca tipa stie sa joace si merita rolul din plin , la fel si "mama" ei care cum a zis si Ioana ( da , asta am reusit sa vad de la Ioana ) a fost alegerea perfecta.

Ce pot spune despre Valentine? Pai cel mai important lucru este ca arata foarte binnnneee  , joaca extraordinar si chiar daca a fost un personaj negativ in acest film , ramane unul dintre preferatii mei.

Sper ca ati ajuns sa cititi tot ( am vazut ca in ultima perioada cam bate vantul pe aici ) si sa ajungeti la ideea ca filmul acesta merita vazut . De ce? Are actiune , suspans si momente inedite de dragoste , care fie vorba intre noi , nu trebui sa lipseasca din niciun film!

Per total va indemn sa il vizionati si nu uitati sa cititi si CARTEA!!! , care desigur nu se poate compara cu filmul. Sper ca nu am spus ce a zis si Ioana :)) , asa ca va multumim daca ati citit toata postarea si sa ne spuneti si noua daca ati fost sau nu la film.

Creatura de Nely Cab - Recenzie

DESCRIERE

Sunt, în acelaşi timp, şi mai mult, dar şi mai puţin decât o fiinţă umană. Sunt, prin cine ştie ce întâmplare miraculoasă, încă în viaţă. Aceasta este povestea primei mele iubiri, povestea vieţii mele trecute şi povestea renaşterii mele…

CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND BĂRBATUL DIN VIS DEVINE REALITATE?

Isis Martin, o fată de şaptesprezece ani dintr-un orăşel obscur din sudul Texasului, începe să sufere de tulburări de somn, după ce o siluetă neagră înaripată îi tulbură visele, hărţuind-o. Nu trece mult până când Isis se hotărăşte să-şi înfrunte frica, descoperind cu surprindere identitatea celui care se ascunde în spatele vietăţii ameninţătoare cu chip uman. Şirul descoperirilor nu se opreşte însă aici…

Când Isis îi cere necunoscutului să demonstreze că nu este o plăsmuire a imaginaţiei ei, acesta acceptă provocarea cu bucurie. Astfel, frumoasa adolescentă ajunge să îi cunoască pe membrii unei familii din spiţa divină a acelora de mult uitaţi de omenire.

Romantismul, senzualitatea explozivă, pericolul şi întâmplările dincolo de puterea de înţelegere a muritorilor o însoţesc pe Isis pe drumul ei spre o iubire nepermisă, de natură să schimbe legile pământeşti. În mod sigur, această extraordinară călătorie îi va captiva şi încânta pe iubitorii poveştilor de dragoste. Iar povestea se află de-abia la început…

PARERE PERSONALA

Si iata ca am ajuns sa-mi iau si aceasta carte pe langa alte doua pe care mi le-am luat,faza tare este ca asta nu se compara deloc cu celelalte doua."Creatura" are o caracteristica speciala ,hipnotizanta care parca te rapeste intr-o realitate imaginara.

Nu stiu daca intelegeti pe deplin ce vreau sa spun,tot ce vreau sa va transmit este faptul ca am o gramada de laude pentru arta realizata de Nely.

Isis,o fata normala de saptesprezece ani traieste o trauma vizuala de fiecare data cand paseste in taramul viselor,facandu-si mama cat si doctorii sa treaca printr-o stare de neputinta,aducandu-i pe toti in punctul in care o forteaza sa ia droguri pentru a se putea calma.Isis,insa,stia ca nu are cum sa povesteasca intalnirile ei cu umbra infricosatoare prea detaliate pentru ca risca sa piarda increderea apropiatilor,asa ca decide sa se descurce singura,sa isi ia inima in dinti si sa infrunte umbra ce ii ameninta destinul.Facand asta,descopera ca cel ce ii nelinistea visele incerca sa o scape si pe ea si pe el insusi de pedeapsa care ii astepta datorita faptului sa Isis,nestiutoare a pasit intr-o lume ce nu i se cuvenea intrarea.Intr-o lume in care doar zeii au verdictul de a trai.De aici,necredinta ei in spusele zeului a nascut in acesta dorinta arzatoare de a o cunoaste,de a-i dovedi adevarul aproape imposibil si de a-i urmari in deaproape abilitatile de muritoare.Urmatoarele intamplari sunt strans legate una de cealalta prin uimitoarea putere a iubirii .Serios acum,cine ar putea rezista farmecului unui zeu ? :)) Eu nu .Si cum intotdeauna cand gasim fericire viata ne impotmoleste in noroi,Isis afla cu ajutorul tatalui lui Dahveed ca ea nu este chiar o muritoare,ea este o Creatura,aceasta fiind informatia care ii aduce pe cei doi in cautarea adevarului,in cautarea adevaratului barbat care a facut ca raza de soare arzatoare din viata lui Isis sa se restranga in cercul de actiune al intunericului.

Finalul imi bubuie si acum in cap,este ca o panza de paiajen pe care nu reusesc si nu vreau sa o sterg,este legat de un alt detaliu al povestii pe care nu vi l-am transpus pentru ca nu vreau sa va dau mura in gura deoarece merita din plin sa dati banii pe ea este extraordinara.

NOTA : 5/5

Recomandare saptamanala #11

DESCRIERE

Un roman din seria FEMEI DIN CEALALTA LUME

Deştepte, sexy şi supranaturale:
faceţi cunoştinţă cu femeile din Cealaltă Lume.
Iar de vampiri, nici vorbă…
Paige Winterbourne este o vrajitoare.
Dar nu se observă: nu are negi, nici pielea verde, si nici nu strâmbă cu drăgălăşenie din nas ori de câte ori face câte o vrajă. Nu, în majoritatea timpului, ea nu este altceva decât o fată obişnuită de douăzeci şi trei de ani: munceşte din greu, îşi face griji cu privire la siluetă, se întreabă dacă-şi va găsi vreodată un iubit.
OK, mai are şi o fiică adoptivă adolescentă, pe Savannah, care vrea să-şi trezească din morţi mama, o practicantă a magiei negre, şi care se pomeneşte vânată de un semi-demon cu puteri telekinetice şi de o Cabală atotputernică a vrăjitorilor. Dar, în afară de toate astea, Paige duce o viaţă cu adevărat banală. Asta până când vecinii află cine este ea în realitate şi se dezlănţuie iadul.
La propriu…

Format: 13 x 20 cm
Autor: Kelley Armstrong
Traducere: Adrian Deliu
Editura: LEDA
Aparitie: 2012
Numar pagini: 480