Charlie reprezintă din punctul meu de vedere vocea unei generaţii sau cel puţin a unei persoane dintr-o generaţie, deoarece îţi este imposibil să nu te regăseşti puţin în el. Până la urmă viaţă lui e un model pentru ce se întâmplă de fapt şi încerci să găseşti asemenari şi deosebiri şi să te întrebi, mie când o să mi se întâmple asta? Gen când o să am perioada aia când nu o să am chef de nimeni? Sau când vine prinţul din poveste, respectiv prinţesa şi o să mă îndrăgostesc? Sau oare eu mă voi înţelege cu părinţii mei pe parcursul adolescenţei ori voi fi încăpăţânat/ă şi le voi spune vorbe neadecvate pe care o să îmi pară rău că le-am spus? Deci nu numai citatul asta, ci toată cartea te face să meditezi asupra adolescenţei şi a relaţiilor pe care le stabileşti cu persoanele din jurul tău. Mă pot imagina în aceeaşi ipostază şi aş vrea să ştiu dacă cineva mă place. Să vină şi să îmi spună sau prin mici gesturi să arate că e interesată acea persoană. Până la urmă nu suntem ghicitori în stele, iar dacă ar există comunicare, viaţă ar fi mult mai simplă. La o adică viaţa e simplă, noi o facem complicată. Mă rog, chestia e că The Perks of being a wallflower e prea profundă să poată fii explicată. Mult prea profundă...
Diana DD ai citit De veghe in lanul de secara?, daca o citesti o sa observi ca romanele sunt asemanatoare! Eu nu am citit romanul, nu am vazut decat filmul si nu prea mi-a placut, stiu ca tuturor va place, dar nu aruncati cu rosii in mine:)), mi se pare ca nu s-a pus prea bine accentul pe problemele din asolecenta ale lui Charlie, la un momentdat nu mai intelegeam nimic, o sa il revad odata, se poate ca si starea me spirit sa fi fost proasta si de aceea filmul nu m-a impresionat!
3 comentarii:
True! Mai bine sa te placa pentru cine esti cu adevarat nu cine vor ei sa fii...
Charlie reprezintă din punctul meu de vedere vocea unei generaţii sau cel puţin a unei persoane dintr-o generaţie, deoarece îţi este imposibil să nu te regăseşti puţin în el. Până la urmă viaţă lui e un model pentru ce se întâmplă de fapt şi încerci să găseşti asemenari şi deosebiri şi să te întrebi, mie când o să mi se întâmple asta? Gen când o să am perioada aia când nu o să am chef de nimeni? Sau când vine prinţul din poveste, respectiv prinţesa şi o să mă îndrăgostesc? Sau oare eu mă voi înţelege cu părinţii mei pe parcursul adolescenţei ori voi fi încăpăţânat/ă şi le voi spune vorbe neadecvate pe care o să îmi pară rău că le-am spus?
Deci nu numai citatul asta, ci toată cartea te face să meditezi asupra adolescenţei şi a relaţiilor pe care le stabileşti cu persoanele din jurul tău.
Mă pot imagina în aceeaşi ipostază şi aş vrea să ştiu dacă cineva mă place. Să vină şi să îmi spună sau prin mici gesturi să arate că e interesată acea persoană. Până la urmă nu suntem ghicitori în stele, iar dacă ar există comunicare, viaţă ar fi mult mai simplă. La o adică viaţa e simplă, noi o facem complicată.
Mă rog, chestia e că The Perks of being a wallflower e prea profundă să poată fii explicată. Mult prea profundă...
Diana DD ai citit De veghe in lanul de secara?, daca o citesti o sa observi ca romanele sunt asemanatoare! Eu nu am citit romanul, nu am vazut decat filmul si nu prea mi-a placut, stiu ca tuturor va place, dar nu aruncati cu rosii in mine:)), mi se pare ca nu s-a pus prea bine accentul pe problemele din asolecenta ale lui Charlie, la un momentdat nu mai intelegeam nimic, o sa il revad odata, se poate ca si starea me spirit sa fi fost proasta si de aceea filmul nu m-a impresionat!
Trimiteți un comentariu