12.06.2013

Lumini pe zapada, de Anita Shreve - Recenzie

DESCRIERE
Ce formeaza o familie? Iata ce se intreaba Nicky Dillon, o fetita de doisprezece ani, dupa ce, impreuna cu tatal ei vaduv, descopera un bebelus abandonat in padurea acoperita de zapada, langa casa lor din New Hampshire. Pe parcursul zilelor care urmeaza, familia Dillon, impreuna cu vizitatoarea neasteptata care apare la usa - o tanara evident bantuita de alegerile nefericite pe care le-a facut - are de luat o multime de decizii, fiecare putand aduce suferinta sau eliberare.Scriind cu toata vibratia emotionala care a fascinat milioane de cititori din intreaga lume, Anita Shreve creeaza aici un roman induiosator si surprinzator despre dragoste si consecintele sale.Anita Shreve este autoarea catorva bestseller-uri internationale, dintre care Sotia Pilotului si Cununie au aparut la Editura Allfa. A primit premiile Winship Award si New England Book Award pentru fictiune.

PARERE PERSONALA
Anita Shreve,din cate am observat este o autoare cu multa inspiratie.Povestea pe care am citit-o m-a emotionat pana la lacrimi.Nu credeam ca o poveste atat de simpla poate fi incarcata cu toata energia emotionala si dramatica de care aveam nevoie ca sa pot spune despre ea ca este o carte fascinanta.
Actiunea se invarte in jurul unei fetite de doar doisprezece ani care s-a mutat departe de societate cu tatal ei din cauza mortii mamei si a surioarei acesteia.Durerea inca ii macina pe cei doi insa reuseste sa faca asta fara sa scoata macar un sunet.Ea,copil fiind,a scapat mai repede de suferinta decat tatal ei,pentru care aceasta ar face orice ca sa il vada fericit,a acceptat sa nu tina legatura cu niciun prieten,a acceptat in ciuda bugetului lor sa nu traiasca o viata la fel de modesta ca a celorlalti.Insa cat poate duce un biet copil?Mai ales cand amintirea Clarei,fetita care a murit ii urmareste pe cei doi sub forma unui sufletel abandonat la nastere in spatele caruia se afla o intreaga drama si explicatii.

CITATE:
"Tata a pierdut greutatea pe care o avea atunci cand ducea o viata sedentara.Are niste jeansi rosi pe coapse si murdari din cauza rumegusului roscat.In cel mai bun caz,se barbiereste odata la doua zile.Geaca e bej,cu pete de ulei,grasime si rasina de pin.Se tunde singur,iar cohii lui albastrii sunt intotdeauna surprinzatori."

"O fetisoara ma fixeaza,cu ochii larg deschisi in ciuda numeroaselor cute.Parul negru,tepos,este inca plin de placenta.Copilul e invelit intr-un prosop plin de sange,iar buzele i s-au invinetit deja.
Tata isi apleaca fata catre gurita copilului.Stiu suficient cat sa nu scot un sunet.Cu o miscare rapida,tata apuca sacul inghetat,il strange la piept si se ridica."

"Vreau sa cred ca ne-a fost destinat ca eu si tata sa dam peste micuta Doris si sa-i oferim o sansa de a trai.Dar acum nu mai sunt sigura.In minte am numai accidente si urme care se intersecteaza in timp ce ma cuprinde somnul."

3 comentarii:

furelise spunea...

Iti iubesc recenziile <3 Cateodata imi e dor sa citesc astfel de carti :o3 Poate mama chiar are dreptate si cartile alea morbide nu sunt tocmai potrivite pentru mine :)) Cartea mi se pare foarte frumoasa si mi-as dori sa o citesc si eu :D Multumim pentru recomandare ;;)

Bilciu Andreea spunea...

Mersi mult si eu pentru parerile de bine :)).Da stiu,inainte si eu citeam numai carti morbide dar am descoperit ca pot saliva foarte usor si dupa acest gen de carti :))

Paun Catalina Cezarina spunea...

Stiam eu ca are un roman mai cunsocut: despre Sotia pilotului este vorba